Dumitru T. Dumitrescu (7 sep. 1904 - 20 sep. 1984) a fost un academician roman, inginer, membru titular (1963) al Academiei Romane. A urmat scoala primara din orasul natal, Buftea, apoi Liceul Gheorghe Lazar din Bucuresti. A intrat prin concurs la Scoala Politehnica din Bucuresti, iar in acelasi timp s-a inscris la Universitatea Bucuresti, la Facultatea de Stiinte, la Facultatea de Filosofie si Litere si la Facultatea de Matematici. In 1930 a obtinut Diploma de inginer de Mine la Scoala Politehnica din Bucuresti si Diploma de Licenta in Filosofie si Litere. Dumitru Dumitrescu pleaca la sfarsitul anului 1930 la Paris, unde frecventeaza cursurile de la Ecole Superieure d'Electricite, pe care o absolva in 1932. Urmeaza apoi Ecole Nationale de l'Aeronautique, pe care o absolva in 1935 cu diploma de inginer in aeronautica. Pleaca apoi la Göttingen, unde, la Kaiser Wilhelm Institut für Strömungsforschung, devine elevul creatorului Mecanicii fluidelor moderne, profesorul Ludwig Prandtl. Aici incepe sa lucreze la teza de doctorat, iar intre anii 1937 si 1940 este insarcinat cu lucrari practice si supliniri de cursuri. In 1940 este rechemat in tara, datorita inceperii celui de al doilea razboi mondial, unde lucreaza la Atelierele de constructii de avioane, SET. Se intoarce in 1941 la Göttingen, unde isi sustine la George August Universitat teza de doctorat intitulata "Curgerea in jurul unei bule de aer situata intr-o conducta verticala", teza elaborata sub conducerea lui Ludwig Prandtl. Activitatea didactica, inceputa la Göttingen, si-a continuat-o in tara ca asistent al profesorului Dimitrie Germani, la Catedra de Hidraulica a Scolii Politehnice din Bucuresti. Dupa sustinerea doctoratului a primit o conferinta temporara la Hidrodinamica plana, la Facultatea de Constructii a aceleiasi Scoli. Dupa ce a fost conferentiar suplinitor la Hidraulica si Masini Hidraulice si profesor suplinitor la Mecanica fluidelor (1949 - 1950), in 1951 este numit profesor de Mecanica fluidelor la Institutul de Constructii din Bucuresti, iar concomitent este profesor la Institutul Politehnic din Bucuresti, la Universitatea din Bucuresti, la Institutul de Mine din Bucuresti si la Academia Tehnica Militara. In 1953 devine seful Catedrei de Hidraulica si Masini Hidraulice a Institutului Politehnic din Bucuresti, catedra pe care o conduce timp de 21 de ani, pana in 1974, la pensionarea sa. A obtinut in 1962 premiul de Stat pentru studiul teoretic si experimental al miscarii lichidelor cu suprafata libera. In anul 1955 a fost ales Membru corespondent al Academiei Romane, iar in 1963, membru titular. In anii 1963 - 1966 a fost secretar prim al Academiei Romane. La 12 ianuarie 1966 a fost ales membru corespondent strain al Academiei din Toulouse. Pentru elevii sai, academicianul Dumitru Dumitrescu a fost in primul rand profesorul a 35 de generatii de studenti de la Politehnica din Bucuresti, dar si al multor studenti de la Universitate, de la Institutul de Constructii, de la Institutul de Petrol si Gaze, de la Academia Tehnica Militara. Avand un talent pedagogic cu totul exceptional, stia sa prezinte viu si atractiv o teorema dificila, sa faca reflectii filozofice asupra unor notiuni si principii fundamentale.
Bustul prezentat astazi a fost dezvelit la comemorarea a 100 de ani de la nastere, in 7 septembrie 2004 in incinta Universitatii Politehnice Bucuresti.
Comentarii