Barbu Stirbei

Barbu Dimitrie Stirbei (august 1799 - 12 aprilie 1869) a fost domnitor in Țara Romanească in doua randuri, mai intai intre iunie 1849 si 29 octombrie 1853 și apoi intre 5 octombrie 1854 si 25 iunie 1856. El a fost fratele domnitorului Gheorghe Bibescu, fiul lui Dimitrie Bibescu și al Ecaterinei Văcărescu. A fost adoptat de bogatul sau bunic, Barbu Stirbey, caruia i-a preluat numele. Dupa ce a studiat istoria si știintele de stat la Paris (1817 - 1821), devine sub domnia lui Alexandru Ghica visternic. pentru ca între 1829 si 1847 sa ocupe alte functii importante in administratia publica: ministru de interne, de culte, de justitie și secretarul comisiei de redactare a Regulamentului Organic. In timpul studiilor la Paris, in 1819, este initiat intr-o loja masonica.
Pe tron s-a dovedit a fi un domnitor prudent, activ si bun organizator. Greutatile pe care le-a avut de infruntat, erau: intreținerea armatei de ocupatie ruso-turce si sa faca fata puterii prea mari avute de comisarii extraordinari. Abia in 1851, dupa ce tara se inglodase in datorii grele, a putut sa obtina retragerea ocupantilor. Stirbei, prin economii si controlul sever al cheltuielilor, a reusit sa scada doua treimi din datoriile tarii si a gasit timp si mijloacele necesare chiar si pentru activitați constructive. A ridicat teatrul din Bucuresti, a redeschis scolile inchise pe timpul Revolutiei de la 1848, a mai imbunatatit dispozitiile Regulamentului Organic cu privire la tarani.
Bustul prezentat astazi ce se gaseste în curtea Palatului Regal din Bucuresti, care adaposteste, in prezent, Muzeul Național de Arta al Romaniei a fost realizat de catre Oscar Späthe sculptor roman, membru fondator al societatii Tinerimea artistica.

Comentarii